Fenomenul pizdii

Cred ca raspunsul tuturor problemelor stringete, al tuturor intrebarilor retorice, al tuturor nesimtirilor si mizeriilor care se intampla in viata de zi cu zi este urmatorul: 'Traim in Romania.' Punct. Nu semn de exclamare. Semnul de exclamare inca mai implica un grad de nervozitate, de inacceptare a acestui fapt. Punctul dupa aceasta sintagma minunata demonstreaza serenitatea cu care este inghitita aceasta realitate. Este un adevar valabil pentru toata lumea, de aceea nu are rost sa punem alt semn de punctuatie. Asadar: Traim in Romania. PUNCT.
De ce zic acest lucru?
Nu ati observat, cand intrebi, plin de nervi si frustrare: 'de ce trebuie sa ma plimb pe la 7 birouri pentru o adeverinta?'; 'de ce tipa la mine asistenta cand ii cer un tensiometru?', 'de ce sunt programata la examen la 13 si intru a doua zi la 10 dimineata?', etc. alt raspuns mai pertinent nu iti vine in minte. Asta este. Traim in Romania. Iar punctul de la sfarsitul propozitiei te face sa te simti mai bine. Parca are un efect calmant. E ca tigara la nervi, cand de fapt tigara nu face altceva decat sa te stimuleze nervos si mai tare. Analogie perfecta.
Se scriu intregi carti despre fenomenul asta, se cladesc institutii pe fenomenul asta, se primesc salarii in baza fenomenului 'Traim in Romania', se intra la facultate si se iese din facultate la fel, si asa mai departe. Din punct de vedere al evolutionismului, ala e mai tare, care se adapteaza cel mai bine. Nu neaparat cel mai moral, sau cel mai constitutional.... ci cel mai bine pentru el.
Dar, ca sa nu fac prea mare caz, va invit sa va ganditi de cate ori ati zis: 'De aia, ca traim in Romania.' in ultima luna.
Si daca doriti, sa-mi dati dreptate.