Pulla & Bear

S-a deschis. Zara. Pull and Bear. Bershka. Steadivarius. Am intrat in rand cu lumea. Mai H&M si Topshop, va rog.
Toale peste toale. Sandale gladiator, rochii camasi, genti plic, sacouri barbatesti, palarii cu boruri largi, tricouri cu Bart Simpson.
Apetit consumist satisfacut. 'Vai, dar ce as mai vrea si balerinii aia!'. Suntem niste nesatule. De fapt niste nesatui, fiindca epidemia asta de a poseda mai mult decat ai avea nevoie vreodata ne afecteaza pe toti si toate. Si toate astea pentru ca sunt asa frumoase lucrurile alea. Sunt asa deosebite. Sunt asa 'eu-nu-am-imi-trebe-si-mie'. Mai am inca 7 camasi albe, dar ce-mi mai strica una?
Si se pierde timp... si se pierd bani... pe niste carpe de moment. DA, pasiunea mea pentru vestimentatie nu mi-ar da voie sa spun asta, dar asa e. Ingurgitam zeci de rochite si bluzite ca sa vindecam ulceratia data de complexele noastre, de imaginile care ne bombardeaza zilnic, de site-urile cu fete frumoasa asa de bine imbracate. Infulecam pe nerasuflate reducerile, outleturile, limited editionurile, fara sa ne gandim: 'Asta chiar e ceea ce am eu nevoie acum?'
Si nu ma refer la nevoie materiala... ci la ce se ascunde in spatele ei. Chiar avem nevoie sa ne umplem timpul cautand rochia perfecta, inca un XS la pantalonii aia, 'Tricou cu desene animate mai aveti?', 'Da' 36 la tocurile astea?'- Numa ce se vede domnisoara.

Si culmea, treaba asta luat o amploare atat de mare incat reuseste chiar sa iti strice ziua daca n-ai gasit XS-ul sau marimea 36.
E ironic ca ne putem descotorosi de sentimentele unor oameni cu mai mare usurinta decat de niste carpe in trend.