Delete

Nu stiu ce am de la o vreme dar memoria imi joaca feste. Imi joaca feste in ceea ce priveste persoanele din jur. Nu mai recunosc lumea. Sau confund. Ceea ce e si mai penibil.

De exemplu azi, la sala de lectura intra o gagica ce credeam ca e in alta serie si cu care am stat la cafea o data. Zambesc, zambeste inapoi. Ma gandesc: 'Ba, da ce s-o mai ingrasat...' Se apropie. Mai un pas, mai un pas... Imaginea se clarifica incetisor(eu refuz sa port ochelarii mei frumosi ). Ajunge la 1 m de mine, imaginea e destul de clara, dar inca nu-mi dau seama daca e ea, sau daca e doar o tipa mai grasa cu 10 kile. N-am salutat. Am zambit doar tamp, pentru ca m-am gandit ca daca ma stie, ma saluta ea. Si daca nu ma stie, o sa zica ca-s o amabila.
Alt episod, tot azi. In statia de tramvai. La 1 metru de mine... o tipa ce mi se parea super cunoscuta. Cine dracu-i asta? , ma gandesc eu. Imi pica fisa intr-un final. Dupa care ma indoiesc: 'Oare e ea? Dar s-o tuns? Da' ce sandale urate are... Dar parca era si ea mai uratica. Ii sta bine cu parul asa.'
Imi era jena sa ma uit insistent si la fel de jena sa zic Ciao unei necunoscute. Deci n-am zis. S-a uitat si ea insistent. Si nici ea n-a zis. Deci mi se rupe.
Si problema e ca episoadele se repeta din ce in ce mai des. Mintea mea REFUZA sa tina minte lucruri care nu ii sunt utile. Fara sa vreau ma trezesc ca mi s-au deletat fisiere intregi redundante, nume de persoane care nu-mi exprima nimic, samd.
Pe de alta parte, sunt niste episoade in capul meu de pe la varste ntre 3-10 ani pe care le pot reproduce cu o fidelitate incredibila. Fidelitate in sensul de: ce aveam scris pe tricoul cu care eram imbracata cand am facut X lucru.

Sper ca totul face parte din genialitatea mea si nu incep sa o iau incetisor razna.