Despre a fugi se pot spune multe.

Tot timpul fugim, ne grabim, ne agitam. Ne agitam sa terminam de invatat tot in timp util pentru examen, chiar daca asta inseamna sa bem 4 litri de cafea pe zi si sa fumam 5 pachete de tigari. Ne agitam sa facem economii incontinuu chiar daca asta inseamna sa ne privam de micile fericiri. Ne agitam sa slabim mai mult, sa avem coapse mai frumoase, buzele mai pline, sanii mai rotunzi, chiar daca asta inseamna sa nu mai fim noi. Ne agitam sa iasa lucrurile atat de perfect, exact asa cum am planuit, chiar daca pretul perfectiunii asteia nu a fost prea rentabil. Ne grabim sa depasim masina dupa masina, chiar daca in final la semafor va fi tot rosu. Ne grabim sa adresam primii vorba urata, ca nu cumva celalalt sa o ia inainte.

Ne agitam asa de mult sa fim 'mai...' decat ieri si maine 'mai...' decat azi, incat we're missing out on the little things in life. Lucrurile mici se uita inlacrimate la tumultul din jur si asteapta sa fie savurate. Lucrurile mici se amuza pe seama celor care isi pierd vremea incercand sa mai castige inca o ora de facut nimic important. Lucrurile mici sunt asa de mici incat nu le observam in timp ce ne uitam la ceas sau alergam dupa tramvai.

Dar lucrurile mici sunt si ele in graba. Daca ai trecut pe langa ele... nu le mai gasesti la intoarcere. De aceea admir oamenii dependenti de hidroxizin.