My new fashion compassion

M-am hotarat.
Solutia tuturor nervilor mei e sa port tocuri cu fiecare ocazie cu care ies din casa.Deja adidasi nu mai port de 3 ani deloc, in afara de mersul dupa paine Asta e anger managementul meu. . Nu mancatul de ciocolata, nu facutul de kick-boxing, nu fumatul unui diblu. Mi-am dat seama ca atunci cand esti pe tocuri, si stai pe ele o zi intreaga, ajung sa te stanjeneasca asa de tare picioarele incat nu-ti mai pasa ce nenorocire ti s-a intamplat.
De asemenea, reusitele sunt mult mai faine pe tocuri. E o chestie din subconstient cred, atunci cand esti mai feminina si succesele par mai barosane. Nu vreau sa redeschid topicul de 'barbatu VS femeia'.
Insa toata treaba asta cu tocurile are si cateva draw-backuri.
1) Daca faci o prostie, o sa zica lumea: Ni si la aia, toata fancy, habar n-are sa faca X lucru.
2) Se tocesc repede flecurile. Cel putin la mine. Si eu nu sunt in mod deosebit grasa.
3) Nu poti fugi dupa tramvai. Iar daca totusi ai prins tramvaiul, majoritatea se vor uita la tine cum incerci sa iti tii echilibrul in timp ce cauti portmoneul cu biletul prin geanta, iar tramvaiul da sa plece.
4) Nu mai poti tranti pe tine orice tricou. De fapt poti, ca de aia suntem intr-un moment foarte open-minded al lumii fashion.

Cu toate astea, trebuie sa recunosti draga cititorule, ca arata MISTO. Chiar arata. Tocurile sunt niste inventii minunate. Si pot sa iti faca ziua mai buna. Si pot sa te faca atat de inalta incat sa ai feelingul subconstient ca le scuipi la toti pe chelie. Desigur, favorizeaza tromboza venoasa profunda, dar pe de alta parte, si fumatul favorizeaza ateroscleroza. Asa ca nu vad care-i problema.
Si in plus de asta, fac orice tinuta sa arate mai bine.
I rest my case.