Not fair.

Ar trebui sa mi se interzica internetul.
Nu pentru ca as fi dependenta, ca nu sunt, nu pentru a nu ma mai uita online ore in sir la family guy si south park, nu pentru a nu mai citi prea multe bloguri in care toti isi dau in sus si in jos cu parerea, CI pentru a nu privi la haine.
Internetul, in afara de pornosaguri (din cate am auzit, ca mana mea fragila nu cauta asemenea scarbosenii pe internet) e plin de haine.
Haine din occident. Da firme care nu este pe la noi. Da modele noi si trenduri fensi. And I'm a fuckin' sucker for that. Cele cateva site-uri din dreapta sunt cred ca 1% din ce urmaresc. Ma uit pe style.com, pe stylefinder.com, pe etsy, ebay, bloguri, flick-uri, asos, h&m, american apparel, net-a-porter, si imi curg balele.
Imi inalt privirea... si ma intreb: de ce? De ce stam, dragele mele, la distanta? Pana cand va exista relatia asta platonica, la distanta intre mine si ele? Ne desparte un monitor, si totusi, asa de mult.
Le vreau, vreau sa le ating, sa le simt textura, modelul, aplicatiile, croiul. Vreau sa le imbrac si sa imi vina perfect si sa ma flendur intr-un paradis vestimentaristic. Vreau sa ma simt din nou in comuniune cu zeci de vitrine frumoase, de cabine de proba ticsite, de accesorii nebune cum a fost cand eram in Franta. A fost vacanta noastra (bine, si Alex era acolo, dar el nu e tema de azi), eu si minunatele magazine.
Iar acum... e asa greu. La sfarsit de sezon de iarna, simt ca relatia asta cyber has to come to an end. Si nu mi se pare cinstit. Eu care am ramas fidela, m-am dedicat, n-am facut nazuri la curente si trenduri... It's just so cruel.
In concluzie:
Either the internet goes, or I go.

BTW: aia din poza de sus I want want want!

Sfaturi sa il pastrezi langa tine

fotocredit

'Tu fata, fa bine si asculta aici, ca am cateva sfaturi sa iti dau. Stii bine ca nu te descurci cu barbatii asa ca asculta la mine ca eu sunt umblata si patita'. Cam asa ar veni tradus titlul : 6 sfaturi ca sa ramana langa tine.
Sa purcedem la treaba, fata:

1) Nu fii obsedata.
Deci, fata, trebe sa arati ca tu nu esti de ici-decolo. Ca nu esti amorezata de el. Trebe sa ii arati ca tie de fapt nu-ti pasa, ca mai ai inca 5 la coada care sa te scoata la film la Mall si ca ti se rupe de X5-u lui. DA? Deci faci si tu pe pisarcoasa vro saptamana sa te dai mai misterioasa ca asa le place la astia, stii ca au spirit de vanatoare.

2) Fii cat mai sexy.
Fata, tre sa iti pui implanturi, buze, extensii, sa iti cumperi lenjerie d-aia cu sclipici de la Jolidon, sa iei un ruj rosu aprins si sa te flenduri prin fata lui. Pupa-te-ar mama de sexoasa care esti. Asa le place la barbati: sa fii apetisanta. Nu deschida gura pentru conversatie prea mult fata, ca nu ne tinem de protocol. Clar?

3) Fa-i complimente.
Zi-i cat de mult iti place cand ragaie in fata televizorului, cum i-a crescut burta de la bere sau cand n-are maniere la masa. Zi-i ce frumos asorteaza camasa cu strasuri cu adidasii de lac si esti pe calea cea buna. Mai zi-i ca e cel mai bos si cel mai smecherit si te-ai ales.

4) Nu fii geloasa.
Nu fii geloasa, fata, ca se satura. Se satura si atunci chiar pleaca la alta. Treci cu vederea daca se uita si la alte bagaboante ca doar toti stiu ca tu esti cea mai frumoasa si pe tine te vrea veci pururi. Fin'ca ai aplicat toate de mai sus.

5) Lupta daca il vrei.
Adica, daca il vezi ca i se scurg ochii dupa alta conform punctu 4, nu te iei de el, ca el e barbatu-tu. Te iei de aia ce si-a permis sa te concureze. Adica cum orice gajica te inoportuneaza pe tine si pe fericirea ta. Deci te certi, le zgarii masina, le trimiti mesaje de amenintare, hai fata ca stii tu, de-alea.

6) Nu pune intrebari imbecile. (Asta am gasit-o pe un site glossy, hihi)
Deci, nu intelegi, taci. Nu e greu. Doar taci. Ca el e ala mai destept, n-are nevoie de inteligenturile tale de platinata modeliforma. El stie fotbal, masini, afaceri, si oricum tu nu esti la fel de desteapta ca el.

Astea fiind zise, v-am maritat pe toate, v-am pus patalamale si alte de alea, sa fiti fericite voi cu tot cu sfaturile voastre de femei independente.

ACEST POST ESTE UN PAMFLET. PENTRU CEI CARE NU SE PRIND DIN PRIMA!

Nou, vechi, la fel

Ma enerveaza la culme atunci cand constat ca lucrurile si obiceiurile care imi erau dragi si apropiate cad in groapa de gunoi a ceea ce se numeste 'comun'.
Ma enerveaza cand constat cate persoane fac, sau incearca sa faca acelasi lucru ca si mine, sau cate persoane au pasiuni comune cu ale mele, mai nou. Niciodata, dar NICIODATA nu am fost 'the popular kid' si sincer nu ma deranjeaza cu nimic atata vreme cat asta imi asigura prezervarea identitatii si personalitatii proprii.
Si nu e vorba ca nu incap de altii, ca toti stiu cat sunt de slabuta *:|*, e vorba ca anumite activitati in care depun suflet cad de pe acest 'piedestal' tocmai pentru ca asa multa lume face acelasi lucru.
Cel mai bun exemplu sunt blogurile: bloguri care au ajuns un instrument pentru a fi un nimeni putin mai cunoscut pe minunata realitate virtuala de care oricum nimanui nu-i pasa. Sau fashion blogurile. Era o vreme in care numai Diana Bobar avea fashion blog si inca vro 2-3 in Romanica, acum au rasarit site-urile de vintage ( alt concept mutilat de romanasi) ca ciupercile dupa ploaie.

Incep sa inteleg acum de ce cauta tinerii tot felul de noi distractii, mai mult sau mai putin legale, dupa care se plictisesc de ele si le parasesc. Pentru nevoia de nou. Nou distrus de toti care vin si strica ideea de baza. Parca imi si aud prietenii cum sar: 'Da' ce? Tu nu poti sa faci in continuare ce iti place, chiar daca face si X sau Y?'
Nu! E ca si cum pana acum te-ai imbracat de la o firma super exclusivista, pentru ca a doua zi sa vezi toapa care danseaza la bara cu aceiasi pantofi ca ai tai. Parca iti sta putin in gat. Poate comparatia nu e prea buna, dar sunt sigura ca ati inteles.
Sunt de parere ca tot ce faci trebuie sa iti provoace interes si placere, si sunt suparata pe mine cand las orice 'nor' sa-mi strice buna-dispozitie si pasiunea.

De azi ma apuc de facut poze: pe film, cu un Nikon FG.
Sa vad cand se apuca si mainstreamul de asta, cu tot cu Nikonurile lor digitale! I'm off.

Metro, boulot, dodo

La fel.
Zilnic la fel.
Ating performente inimaginabile in rutina in care ma complac. Performante de care ma si amuz uneori. Asa incat ma trezesc in fiecare dimineata la 6:40, dupa ce ceasul a sunat la 6:30; imi termin micul dejun in fiecare dimineata la 7:05 si ies din casa in fiecare zi la 7:35. Ajung la scoala in fiecare dimineata la 7:55, stau in aceleasi banci la cursuri, si cand, printr-o minune imi ocupa cineva locul in amfiteatru sudui si ma enervez.
In fiecare zi dorm 2 ore ca sa nu ma frustrez ca nu dorm mult, desi si asa ma frustrez ca n-am dormit suficient. In fiecare zi incerc sa ma ambitionez sa invat mai mult, sa bag in seama cat mai putin internetul, sa fac ceva.
Orice.
Am inceput sa desenez, desi toti rad de desenele mele. Am inceput pilates, desi m-a tinut cam putin. Mi-am conceput pana si o reforma in tehnica de invatat, si am promis ca voi face mai mult research pe pubmed. Am zis ca o sa ma cocot pe tocuri cat mai inalte ca sa intampin primavara cat mai cocheta.
Promit zilnic inca un lucru nou care sa ma scoata din monotonia pe care mi-a pus-o in brate iarna asta prelungita. Dar, asa cum nu-si face nici primavara curaj sa vina, nici eu nu-mi fac curaj sa ma dezbrac de haina asta calduroasa numita comoditate. Sau plictiseala. Sau pur si simplu plafon.
Ceea ce e cel mai dubios in toata povestea asta e ca rutina asta s-a inradacinat asa de tare ca e ca un drog. Fara ea, intri in sevraj, te enrvezi, te ofusti ca azi: n-ai avut cele 2 ore de dormit, n-ai gasit loc in banca a 3-a din amfiteatru, nu te-ai uitat la Brainiac in timpul micului dejun, samd.

Dar pur si simplu, m-am plictisit.

2 in 1

Sunt o tipa cam ciudata.

As vrea sa imi pot educa mai usor si mai eficient defectele.

Pastrez toate felicitarile si scrisorile pe care le-am primit vreodata.

Mi-as dori sa ma mai duc o data in Franta.

Nu imi place sa fiu mahmura. Sau bolnava. Sau la ciclu.

Ma tem de: masini, caini, stafii, singuratate, maturitate, serpi, you name it.

Aud: ticaitul ceasului. Si la propriu si la figurat.

Imi pare rau intotdeauna dupa ce am suparat pe cineva.

Imi plac: capsunele, brosele, pozele, verile, balerinii, persoanele amabile si sincere.

Nu sunt increzuta. REPET: NU SUNT INCREZUTA.

Cant ca dracu. Sincer.

Niciodata nu m-am dat cu motocicleta. Si nici nu m-as da.

Rar ma cert asa cum vreau eu. Adica cu urlete si tipete.

Plang foarte des. Mai ales la filme. Adica la orice film. Inclusiv Shrek.

Nu sunt multumita cand stiu ca n-am dat tot ce-am avut de dat.

Sunt confuza cand mi se spun repede lucruri noi.

Am nevoie de multa afectiune. Si toleranta. Cam vreo 3 vagoane.

Ar trebui sa fiu putin mai organizata. Si sa vorbesc mai putin. Si sa nu ma astept ca lumea intelege.

Leapsa 2 de la anna

Pantofii mei preferati

Le-as face o poza, da' n-am aparat pentru ca l-am mangaiat de asfalt acum vro 4 luni. Asa ca voi adauga o poza cu mine imbracata si cu pantofii in picioare.

Clorhidrat de efedrina

Sunt un focar de infectie. Las dupa mine cantitati industriale de muci, lacrimi si alte secretii bolnavicioase. Sunt un fel de melc cu viroza. La fel de lent.
De vreo 2 zile marai intr-una. Ma doare gatul, ma doare capul, ma doare spatele. Ieri seara pe la vro 9 m-a pocnit o febra de mi-a fost frica sa imi pun termometrul. Poate sunam la salvare, nu de alta. Scrasnind din dinti ca nu apuc sa termin ce imi propusesem de invatat, am luat 1 paracetamol si m-am bagat in pat. Dar febra nu cedeaza la un singur paracetamol. NUUUU. Cum adica sa adorm eu linistita si maine sa ma simt bine?
Mai bag un paracetamol. Cu constiinta implinita ca efectele adverse se sumeaza, am adormit ca intr-o sauna. Azi dimineata am mai bagat un paracetamol, ca ce e prea mult nu strica. De aspirina mi-e cam frica pentru ca ar putea sa imi dea indicii despre o anumita gastrita pe care as putea-o gazdui, ca si-asa dau semne. Deci eu nu ma ating de ea, ea de mine si suntem fericiti.
Si acum, curgandu-mi involuntar o lacrima din ochiu drept, si tragandu-mi mucii care se balacesc in Bixtonim, m-am pus sa invat. La farmacologie. Ce ironie.
V-am povestit cand am mimat o apendicita acuta inainte de un examen de erau sa ma interneze?

P.S. Am o leapsa despre papuci de rezolvat pentru Anna, dar simt un vibe bun pentru saptamana viitoare in cele ale imbracamintii. Deci o pun un pic inca pe hold.

Lasati plushurile sa vina la mine

Gagicu-miu, pe langa biliard, casino, bowling si alte pasiuni ale unui baiat cuminte si studios care este, a dezvoltat o manie cu aparatele care culeg jucarii.
Aceste veritabile culegatoare de animale de plus functioneaza cu umila suma de 2 ron in felu urmator: bagi banu, pui gheara de metal deasupra la vro 40 tzenti de jucaria din tarc si apesi butonul. Daca ai pus gheara intr-o pozitie favorabila prinzi maimutoiu. Daca nu, pusi-pa 2 ron.
Treaba asta e foarte de efect la prima intalnire.
Te duci cu 2 ron, ii mai dai la ala ce administreaza aparatu inca 2 sa iti puna animalu in pozitie favorabila, mergi cu gagicuta si i-ai scos un martisor de cea mai mare frumusetea. Plus ca ea va fi inimaginabil de data pe spate de ce barbat priceput se uita la ea. Plus ca *iuuuiii ce cute eeeee*.

Mie nu-mi plac excesiv astia de plus. Si tocmai de aia s-au inversunat baietii istoriei mele amoroase sa imi daruiasca fara numar. Poate arat ca o tipa careia i-ar placea chestiile pufoase si moi.
Dar cum sunt eu marinimoasa, nu pot sa ma despart de ei fiindca ar insemna ca dau verde la o particica din mine. (ce melodramatic a sunat asta) Asa ca le-am facut culcus pe etajera la : 5 ursuleti different shapes and sizes; 5 catelusi; 3 iepurasi; 1 pinguin pe nume Pinghi 2; 1 bugs bunny; 1 ren; 1 oaie; 1 omida.
Acuma problema e ca al meu prieten ma ameninta ca mai imi da. Imi da dom'le, ca-s draguti. Ca'las' sa am'. Deja am primit: 3 catelusi, pinguinul ala pe care l-am indragit si un ursulet foarte old-school. Cam ca Rupert a lu Stewie sau ursuletul lui Mr. Bean. Nu stiu care comparatie ma aranjeaza pe mine mai bine.
Deci o sa fiu un fel de Brigitte Bardot a mascotelor de plus.
Dar ce sa fac, sunt asa dlaguuuutttiii!

Sambata frumoasa, sambata aleasa

Ieri m-am relaxat.
Desi vineri m-am culcat la 10 ( stiu, e o cvasi-blasfemie), sambata m-am trezit prima oara la 11, dupa care am readormit si m-am sculat, intr-un final la 12 din pat. Un total de 14 ore de somn.
Dupa care am facut de mancare si muffins si bunataturi gospodaresti, salate de vinete eccetera si m-am hotarat ca mi-e somn din nou. Si am readormit pana la 15: 30.
Cand m-am trezit din nou si am zis sa fac o noua tura de mancare: pranz. Dupa pranzul copios la care l-am avut invitat pe minunatul meu bubu, am zis: 'Hai sa ne uitam la un film'. The Reader mai precis, fin'ca titlul suna interesant . Desigur am plans si la filmul asta, si am inclus injurii urate la adresa personajului masculin Michael, pe numele real Ralph Fiennes.
Si pentru ca dormisem aprox 16 ore in ultimele 24, am zis apoi: 'Hai la distractie!'. Distractie intr-un mod babalac vorbind, fin'ca planu' era sa mergem sa jucam remi. Dar, in final, desertandu-ne portofelele, am indraznit un biliard romantic in doi.
Seara a culminat cu expresia lui Bubu: 'Ai talent ma Iulia.' Si am plecat sa ma culc pe la vro 3, hai un 4 cred ca s-o fi facut.
Iar acu nush ce frast am de mi-e asa somn!