Numa' interesanti vad in jurul meu. Asa de interesanti ca m-am scarbit.

Old school fun

foto
Ce intelegeti voi prin 'good old fashioned fun?'.
Noi intelegem ca Friday night e BINGO night!!!. Asa ca s-au adunat 6 insi: 2 cupluri si 2 baietandri, media de varsta 23 (?) ani, pe nume: Iulia, Alex, Mihai,George, Vlad si Tania. Si s-au dus la bingo. Cu intentii stralucite.
Am intrat in sala. Un fost cinematograf. Inauntru, vro 50 de mese. Vro 20 pline. Vro 50 de oameni. Vro 2% oxigen in aer, restul fum de tigara.
Am luat bilete. Inca mai aveam zambetul larg pe buze si entuziasmul iesindu-ne pe nas. Cat face? 10 lei 3 bilete. Luam. Taci ba ca incepe! 13, 46, 88,54,2,43,90,76, ........ Noi intre timp: 'Hai cu 72. 72 72 ca sa am linie. Hai cu ma-ta!' Din difuzor: 73, 67. S-a realizat linie biletul seria 2387. Continuam pentru bingo.'
33, 81, 52....... Noi intre timp : 'Mai doua, mai unu. Haide haide!! Hai in *insert injuratura aici*!'
Din difuzor: 'S-a realizat bingo biletul seria 1930.'
Noi, aruncand pixurile pe masa: insert ORICE injuratura aici.
Treaba asta s-a repetat de vreo 4 ori pana cand Alex a castigat o linie. 27 ron. WOW. O avere. Babele de langa noi castigau pe banda, fumau kentane si se distrau. Ce sa zic. Vroiam si noi un bingo sa avem ce bea in seara aia. Ce e asa greu?!
Futa-le soarele de numere. La un moment dat numa numere vedeam in fata ochilor. 'Cat o zis? 19? Sau 12?'.
Dupa vreo 40 ron cheltuiti si PREA putini castigati am zis ca ne bagam picioru. De banii astia beam 8 beri. Si nici macar n-am strigat BINGO. Macar Alex si Mihai au strigat in gura mare LINIE, iar noi am ras de toate babele ce or venit cu sucul si pixurile norocoase de acasa.

Macar acum pot sa zic ca am fost SI la bingo. Si NICI aici nu am castigat. Bummer! Old skool fun my ass.

Leapsa cu accesorii

Ca am devenit mai cocheta si mai feminina de prin anul II de facultate stie cam toata lumea. Ca m-am indragostit de pantofi, cercei, curele, esarfe, e de la sine inteles.
Si toamna asta mi-as dori sa ies din banal. Sa pot sa ma bucur de acest anotimp si sa exprim asta prin hainele mele si prin modul meu de viata. Mi-as dori sa sfidez temperaturile mai scazute, sa ma iau la harta cu ploaia si vantul in timp ce port fuste dragute si pantofi cu toc.
Dar, pe langa trench-ul de toamna, botinele sau pantofii Oxford, toate avem nevoie de acel mic ingredient ascuns ce face intreaga tinuta sa sclipeasca in mijlocul unei zile mohorate. Sunt accesoriile.
Umbrela... ramanem la traditionalul negru? Sau optam pentru o umbrela mare, transparenta, sau dimpotriva, cu motive interesante?

Curelele... la pantaloni in primul rand, dar si pe deasupra cardiganelor pentru o tinuta office. Curelele, fie pete de culoare, rupand monotonia, fie discrete doar pentru a marca talia pe care am mentinut-o o vaa intreaga.

Cercei, coliere, lanturi,ceasuri. Pe gustul meu sunt cele in stilul hippie, sau in stil retro. Cercei finuti cu perlute, cercei rotunzi din lemn, cercei multicolori cu pene, cercei in forma de pisicute, cerceii vintage ai bunicii. Toti imi plac. De aceea multa vreme am colectionat cercei cat mai deosebiti.

Esarfele. Absolut esentiale. Nu doar dau personalitate unui look ci te protejeaza de vantul ala netrebnic despre care am vorbit inainte. Si daca nu ai umbrela, le mai poti da o utilizare chic. In plus, sunt asa discrete in dulap, dar in momentele potrivite, la tinuta potrivita, sunt sarea si piperul.

Si nu in ultimul rand, ochelarii de soare, pentru care eu am facut o obsesie. Wayfarers, sau in forma de inima, sau rotunzi ca ai lui John Lennon, sau supradimensionati. Inca o zi, inca o pereche, inca sper ca va fi soare pana in noiembrie.
Acestea fiind spuse, acest post a fost scris pentru Hotcity, la categoria Leapsa, accesorii de toamna, check it out :).

Train trippin

Foto de Bogdan Hudac
Ca sa va dati seama ca nu mi-am abandonat inca blogul, iar cei ce ma au in reader sa nu ma aibe degeaba, o sa va povestesc tripul de la bucuresti.
Motivul tripului a fost o nunta, pe care nu am sa v-o povestesc pentru ca nu sunt rudele mele ci ale consortiului, iar eu am fost prezenta in calitate de umila pereche in cadrul name tagului 'Fam. Pitea Alexandru'.
Am fost din nou cu cuseta. De fapt asa a fost planul, dar printr-un giumbusluc tipic romanesc (mai exact, o suma modica doamnei conductor), drumul dus l-am facut la vagonul de dormit. Super tare, frate. Pat incapator, 'ghiveta' in compartiment, umerase, set cu periuta de dinti de unica folosinta + pasta+ servetele + prosopel de unica folosinta. Usor lux, ca sa zic asa. Pacat ca n-am dormit deloc ca taranu din compartimentul de langa a avut conferinte la telefon toata noaptea.
Am ajuns. Cu gara infecta din Bucale eram obisnuita, asa ca nu mai comentez populatia de aurolaci si oameni amarati, nici mizeria si mirosul infect. Dupa ce ne-am cazat, am fost la Mall. La Mall in Vitan, ca acolo ne-am gandit noi sa mergem la Multiplex. Adica 25 ron pe taxi. 25!!!! Hai pe bune. Am ajuns la Mall. Am luat bilete... Au fost scumpe, dar nu CHIAR asa scumpe. Popcornul doar cu 4 ron mai scump ca la noi deci ...na... Vazut film. Ne-am mai invartit pe acolo pana ce ne-am hotarat ca vrem sa jucam bowling. Cat? 10 ron/20 aruncari? Hai pe bune. Du-te dreacu.
Ne-am adus aminte ca lu Alex ii trebuiau sosete. Deci am zis: 'Vai ce ideal. Suntem la Mall. Gasim sosete gri cat ai zice peste'. WRONG! O pereche de sosete... 25 ron. HAI PE BUNE?!!!! Da ma, fara caterinca. Eu categoric ca am gasit o gentuta. Superba. Micuta. Alba. Perfecta. 130 ron. Puteti sa v-o bagati undeva. Oribila. Kitschoasa.
Dupa asta ne-am carat la nunta, unde trebuie sa va zic ca NU am prins buchetul, dupa cum mi-e obiceiul, deci sunt inca 'out there'.
Duminica aveam doar seara cuseta back home, deci am profitat ca sa ne plimbam prin capitala. E naspa. Adica nu e ASA naspa cum ma asteptam, dar totusi... naspa. Aglomerat, murdar, plin de caini abandonati si mai ales, plin de grafitti. Nici macar de alea artistice, doar fircaleli. Pacat. Mi-a placut mult in Cismigiu si mi-au placut metrourile noi. Si cam atat mi-a placut. Nu ca n-ar avea potential orasul, doar ca il cam strica oamenii. Aaaa... si mi-a mai placut si la Hard Rock Cafe, desi e primul HRC in care nu mi-am permis sa manc. In ron totul e mai scump parca.
In drum spre Arad, era sa pierdem trenul si am dormit la cuseta cu 2 dubiosi colorati.... si cam atat despre asta ca sa nu se spuna ca fac discriminari.
Oricum, a fost o experienta frumoasa... pe care poate as repeta-o. Peste vreo 4 ani. Pana atunci, Buna ziua, Timisoara!

P.S. Poze n-am, dar va pun una cu mana mea alba si groasa si cu privirea mea seducatoare. :D:D:D

My secret wedding

Azi mi-am dat seama cum vreau sa fie nunta mea! E cea mai tare nunta din lume, problema e ca eu trebuie sa organizez tot, fiindca la noi asa ceva ori e mult prea scump, ori e super kitschos.
Nu va zic cum e, ca it's MY perfect wedding. Asa ca cineva sa ma ia mai repede de nevasta ca sa imi fac nunta perfecta already!!
*femeie isterica ce s-a indragostit de o chestie* mode is off.
Daca doreste cineva sa ghiceasca, poate sa o faca, oricum nu zic daca va fi asa sau nu.

People's person... NOT

Problema mea e ca nu imi plac oamenii... Adica imi plac, dar doar pana ajung sa ii cunosc. Si din pacate nu ma pot rezuma niciodata la ambalajul lucitor si dragut al unui cadou, pentru ca asemenea unui copilas, imi doresc sa rup hartia de impachetat si sa vad ce e inauntru. Si de cele mai multe ori nu gasesc ce imi convine. Si atunci ma enervez. Culmea e ca ambalajul lucitor nu se opreste din a ma atrage niciodata.
Da, poate am asteptari prea inalte... Da, poate imi doresc prea mult de la persoane si ofer prea putin... Da, DAR ASA SUNT EU.
Si mi-am mai dat seama de o chestie. Eu nu vorbesc cu oamenii. DA, sunt acuzata de multi ca vorbesc prea mult, dar ceea ce voi nu intelegeti, e ca eu de fapt nu vorbesc. Ci scuip cuvinte ce se aranjeaza in propozitii mai mult sau mai putin pe intelesul tuturor. De vorbit vorbesc doar cu necunoscutii... si cu prietenii (sau oamenii pe care imi place sa ii numesc astfel).
Imi plac necunoscutii. Imi plac oamenii pe care sper ca nu ii voi mai revedea, pentru ca imi va ramane eterna impresie lucitoare despre ei... si speranta ca inauntru poate nu sunt la fel de mizerabili. Imi place sa le spun adevaruri despre mine, sa le cer sfaturi si sa nu tin cont de absolut niciun cliseu de ala care spune sa nu spui chestii personale necunoscutilor. Si mereu ii tin minte ca pe 'persoanele dragute din X loc'. Si de multe ori mi-e mai dor de ele decat de apropiatii mei.
In orice caz...
Cred ca de asta imi place asa de mult treaba cu medicina... Pentru ca imi doresc sa relationez cat mai bine cu un om, imi doresc sa comunic cat mai eficient cu el, si apoi imi doresc sa nu il mai vad niciodata. Si cand deja ajung sa il cunosc suficient de bine ca sa stiu de ce a baut 5 kile de tuica si a facut ciroza... Nu stiu daca mai imi place.
Ciudat, mereu m-am considerat 'a people's person'. Iar acum habar n-am daca sunt una sau nu.